Leonid Dimov – Eternitate

Pune-mă pe masa lungă
Din odaia cu peceți
Mai la colț să nu m-ajungă
Zăpăcii de băieți.
Și deschide geamul iute
Lumea s-o privesc de-aici,
Lasă-mă acum și du-te
Zmalțul vechi să nu mi-l strici.
Da, e tot așa înaltă
Lume, dincolo de geam
Doar grădina parcă-i alta,
Altă umbră-n care stăm.
Alte florile cu ciucuri
Vineții de pedunculi roșii.
La cântare, te mai bucuri,
Răgușitului cocoș?
Ori acum că sunt o glastră
Cu pământ la subțiori
Și-o imagine albastră
Repetată de trei ori.
Tot mai plângi, deși trecut-a
Poate-un secol, poate-un ev
De când am pornit cu pluta
În lințoliu de elev?
Într-o vineri cu cristale
M-ai luat pe-un gologan
Dintr-un raft cu alte oale
Și gheșe de margean.
Ca-n duminici alburiite
Să mă pui din loc în loc
Lângă linguri, lângă site,
Lângă umedul ghioc.
Ce, sosind din mări streine,
L-am adus într-un demult
Cu descântec pentru tine
(Numai eu îl mai ascult).
Tot mai zăbovești cu frică
Noaptea, lângă farfurii,
Tot mai pui într-o ulcicică
Stele pentru când vei fi.
Singură-n bucătărie
Pentru oaspeți să gătești
Dintr-o lume mai nevie
F
358b
ără inimi, ori povești.
Eu i-am invitat la masă,
Sunt de pe fregata mea;
Crapi letargici, pentru masă
Au adus într-o boccea.
Au tentaculi de calmare,
Trup de pești cu lampion,
Numele de lupi de mare
Scufundați la capul Horn.
Toți te vor privi deodată,
Întuneric vor ivi
În odaia cadrilată
Cu joben și pălării.
Așezate peste sobre
Mingi, tăiate dintr-o zi,
Toți vor ține-n mână cobre,
Drept în ochi te vor privi.
La un semn triunghiuri vide
Vor sui ciudat, de jos
Și prelung te vor ucide
Leneș, dulce, pan’la os.
Vor strivi rotund din tine
Doar un bob de peruzea
Încrustat în glastră bine
Chiar la subsuoara mea.
Vom porni atunci prin case
Cu bunici și descendenți,
Vom vedea ciorchini de oase
Și fetițe în galenți.
Colb vom aduna pe vrafuri,
De infolii cu peceți,
Bea-vom umbre de cearșafuri
Fluturate pe pereți.
Ne vor duce la serbare
Sus, în insuli de coral,
Ne vom umple cu unsoare
Verde pentru carnaval.
Ne vor sparge-n dans, în șapte,
Vom țipa atunci ușor,
Ei ne vor zâmbi și-n noapte
Ne vor azvârli-n decor.
Să rămânem pe vecie:
Ciob albastru, bob rotund
Pe cortina vișinie
Dintr-o sală de corund.