Ochiul aievea e aprins
Sufletul meu e deschis
Arde norocul în nor
Reazamă gândul în fior.
Timpul se-ntoarce-mprejur
Lacrima-ndoaie-n cusur
Vântul se-apleacă-n suspin
Leagănă gândul străin.
Spune-mi ce vrei să îmi spui
Vorbele-n gând să le-ncui
Grele sunt apele lor
Visele-n taine strecor.
Gălbenă luna era
Soarele-n cer lumina
Gânduri ascunse-n pământ
Mi-au adormit în cuvânt
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de visare și introspecție, unde amintiri și gânduri se împletesc cu elemente ale naturii. Este o călătorie melancolică în interiorul sufletului, căutând sens și înțelegere.