Sufletul îmi e stins, gol,
oglindă nocturnă.
Lucind moartă, e un cerc
cu fascicol magic.
Ea văzu soarele
și cerul de mai.
Dar acum e orfan, zvârlind
semnale de nimic.
Se duce cel ce s-admiră,
ținutul piere.
Care se-admiră, cu tihnă,
cu beznă moare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deznădejde. Sufletul, odată plin de viață și admirație, este acum stins și gol, reflectând o realitate întunecată și o pierdere a frumuseții și a speranței.