Kosztolanyi Dezső – Sufletul Îmi E Stins, Gol
Sufletul îmi e stins, gol,oglindă nocturnă.Lucind moartă, e un cerccu fascicol magic.Ea văzu soareleși cerul de mai.Dar acum e orfan, zvârlindsemnale de nimic.Se duce cel ce s-admiră,ținutul piere.Care se-admiră, cu tihnă,cu beznă moare.