Konstantinos Kavafis – Ziduri

Fără milă, inuman și cu lipsă de respect,
M-au înconjurat de ziduri înnegrite și înalte.
Îngrădit ca într-un țarc, disperat și circumspect,
Nenorocu-n gând și-n suflet sapă un fior de moarte.
De n-ar fi aceste ziduri, câte lucruri nu aș face?
Cum de n-am simțit în juru-mi tot mai tare cum mă strâng?
Fără zgomot construiră, nevăzuți, lăsați în pace,
Și m-au izolat de lume ca pe-un surdo-mut nătâng.
Adaptare Simona Diana Țîru

Sensul versurilor

Piesa descrie sentimentul de izolare și captivitate, metaforic reprezentat prin ziduri. Vorbește despre disperarea și neputința de a schimba situația, accentuând impactul negativ al acestor bariere asupra sufletului.

Lasă un comentariu