Versuri corectate și adnotate
De ce e cerul albastru?Si ziua nu sunt stele?De ce cand nu esti langa mineSunt reci lacrimile mele?Ma intreb de ce inca te iubesc,De ce ma gandesc la tine?Cand m-ai facut sa te urasc.De ce cand ma uit la Luna,Parca o vad cum plange.De ce stele cad?De ce inima mi se frange?De ce nu ma … Citește mai mult
E noapte târziu,Troznește ciudat mobila calului troianÎn mijlocul cetății.Și troienii, cuprinși de spaimă,Se întreabă:Oare ce nenorocireNe mai paște?Când troznește fără rost,Ca o bombă veche, uitată din celălalt război,Garderoba calului troianÎn mijlocul cetății,Nu este bine.O, zei!
Câteodată întunericulE în afara mea,Fulgerul nu se mai dezdoaie.Se văd prin el, ca printr-o țeavăDe telescop.Vreo stâncă poate pe undevaNu vrea să se mistuie,Vreo scorbură opune rezistențăCariului deznădăjduit.N-a mai căzut de multNici o stea:Circulă greu materia pe cer.Cuiva i s-a întâmplat o nenorocireȘi nu vrea să plângă:Se îngreunează circulația apeiÎn natură.Și eu prind această stareDirect … Citește mai mult
N-am absolut niciun chef de glume, vezi.De pildă, data. Acum am toate motivelesă citez zicala: O nenorocire nu pleacăniciodată singură. Pentru că și nenoro-cirea are nevoie de îndulcitori. Dacăse poate, amari. Și cum adevărul nucostă nimic, nimeni nu-l cumpără.Însă o hemoragie de idei tocmaimi-ablocat gura.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank.Contrajurnalul Annei Frank
Dragă Kitty, nenorocirea te găseșteși fără să te cunoască. Și ca orice oaspepete nepoftit profită de tot ceea ce ai.Bune sau rele, îți suge și ultima picăturăde energie. Nu te-ntreabă dacă-țiconvine sau nu.Te urmărește mai ceva ca umbra.N-ai ce face.Dă-i sarea și pâineaacestei zile.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Te-am iubitcum tu nu știi să mă iubeștiA nu fi iubite doar un nenorocdar a nu iubi nimiciubito, înseamnănefericire, ce ne ucide azi pe toțiașa că.Vino, vino, vinoiubește-mă X4. Te-am visatcum tu nu știi să mă viseziși știu c-ai uitattot ce ne-am promisdar a nu visa nimiciubito, înseamnănefericire, ce-năucire pe-amândoiașa că. Refren X8
Ochiadele se schimbă în suspin,Suspinu-n dor și doru-n vorbe vii,Iar vorbele-n răvaș ce zboară linPe-aripile Mercurilor zglobii,Dibaci în meserie – și-apoi vinNenorociri: răpiri, blestemății –Ferească Domnul – căci amour-mparte,Din plin, credințe, inimi, țeste sparte.
S-alungă clocotul de ape,Și-n goana brațul unui val,Ca un stăpân fără de milă,Azvârle-o scândură la mal.Biruitoare urlă mareaȘi mi te lasă pe pământ,Solie jalnică și mutăA așteptării ce s-a frânt.Ce tainică apropiereȘi ce îndemn ascuns din cerMi te-a trimis să-mi spui povesteaPierdutului corăbier?Ori poate știe uraganul..Și vrea să-i vadă la un locPe bieții călători pe … Citește mai mult
Atât de larg ești, Doamne, că nu-i nenorocireSă n-o împărtășească și ultimul atom.Dar ia aminte bine: de-ai fi și Tu tot om,N-ai da nici o smochină pe-așa o fericire.
Fără milă, inuman și cu lipsă de respect,M-au înconjurat de ziduri înnegrite și înalte.Îngrădit ca într-un țarc, disperat și circumspect,Nenorocu-n gând și-n suflet sapă un fior de moarte.De n-ar fi aceste ziduri, câte lucruri nu aș face?Cum de n-am simțit în juru-mi tot mai tare cum mă strâng?Fără zgomot construiră, nevăzuți, lăsați în pace,Și m-au … Citește mai mult