Valurile-n adânc un marinar au înghițit –
Mama lui, neștiutoare biată, îngenunche și aprinde
la icoana Preasfințitei o enormă lumânare,
ca să i se-ntoarcă fiul și să aibă vreme bună –
ciulindu-și atent urechea către vânt.
Dar, pe când mama își înalță ruga și se-nchină,
icoana, gravă și tristă, o ascultă, știind prea bine
că mult așteptatu-i fiu nu va mai reveni niciodată.
Sensul versurilor
O mamă se roagă pentru întoarcerea fiului ei marinar, fără să știe că acesta a murit. Icoana, martoră tăcută, cunoaște soarta tragică a fiului și asistă la rugăciunea zadarnică a mamei.