Oamenii cunosc numai cele trecute.
Viitorul nu-l știu decât zeii,
marii stăpâni ai luminii.
Dintre lucrurile viitoare, cele pe cale de a se întâmpla
le pricep înțelepții. Uneori, la ceas
de adâncă-nvățare, auzul
li se tulbură. E tainicul vuiet
al faptelor ce va să vină,
iar ei le-așteaptă pioși. În vremea aceasta,
afara, pe stradă, norodul cel surd nimic nu aude.
Sensul versurilor
Piesa explorează limitele cunoașterii umane, contrastând percepția limitată a oamenilor obișnuiți cu înțelegerea profundă a înțelepților și a zeilor asupra viitorului. Sugerează că viitorul este misterios și că doar câțiva aleși pot percepe semnele lui.