Emis, bărbat de douăzeci și opt de ani, venise-n portul sirian
la bordul unui vas din Tinos,
cu gând să-nvețe meșteșugul de parfumar.
În timpul traversării, însă, căzu bolnav. Și-abia
ajuns la țărm, se sfârși. Înmormântarea lui, foarte modestă,
aici a avut loc. Nu mult-nainte de-a se stinge,
îngăimase ceva despre „acasă… părinți împovărați de ani”.
Dar nimeni nu știa cine erau,
nici ce patrie-avea, în vastul spațiu panelenic.
Mai bine-așa. Căci pe când el
zace-ngropat în portu-acesta,
părinții săi pot măcar nădăjdui, crezându-l încă viu.
Sensul versurilor
Un tânăr moare într-un port străin, departe de casă și de familie. Pentru a le cruța durerea, identitatea lui rămâne necunoscută, iar părinții lui pot continua să spere că el este încă în viață.