Eugenio Montale – Siria

Spuneau cei vechi că poeziae-o scară către Dumnezeu. Nu-i poate – așade mă citești. Dar am știut-o-n ziuacând mi-am găsit iar vocea pentru tine,amestecat fiind cu nori și capresemănate prin râpi să pască stufși mărăcini, iar descărnatul chipși-l confundau soarele și cu luna,motorul se stricase, și-o săgeatăde sânge pe o stâncă însemnadrumul spre Alep.

Konstantinos Kavafis – În Port

Emis, bărbat de douăzeci și opt de ani, venise-n portul sirianla bordul unui vas din Tinos,cu gând să-nvețe meșteșugul de parfumar.În timpul traversării, însă, căzu bolnav. Și-abiaajuns la țărm, se sfârși. Înmormântarea lui, foarte modestă,aici a avut loc. Nu mult-nainte de-a se stinge,îngăimase ceva despre „acasă… părinți împovărați de ani”.Dar nimeni nu știa cine erau,nici … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Sofist Plecând din Siria

Sofistule vestit,ce tocmai pleci din Siria,cu gândul de a scrieceva despre-Antiohia,de Mevis, în opera ta,să pomenești se cade.De Mevis cel vestit– fără tăgadă –tânărul cel mai admiratși cel mai îndrăgitdin toate din toată Antiohia.Nici unul dintre tineriice duc cu el același fel de viață,nici unul nu-i răsplătitregește, cum e Mevis.Ca să-ți petreci cu Mevismăcar două-trei … Citește mai mult