Eugenio Montale – Siria
Spuneau cei vechi că poeziae-o scară către Dumnezeu. Nu-i poate – așade mă citești. Dar am știut-o-n ziuacând mi-am găsit iar vocea pentru tine,amestecat fiind cu nori și capresemănate prin râpi să pască stufși mărăcini, iar descărnatul chipși-l confundau soarele și cu luna,motorul se stricase, și-o săgeatăde sânge pe o stâncă însemnadrumul spre Alep.