În camera hetairei Lea,
întins pe un pat somptuos, senzual,
un tânăr cu iasmin în mână recită.
Pe degete-i sclipesc inele cu pietre alese,
pe umeri o mantie de albă mătase poartă
cu broderii asiate.
Limba lui este atică pură,
dar un accent ușor în pronunție
l trădează că de la Tibru se trage, din Lațiu.
Și-n vreme ce el iubirea-ți mărturisește,
în tăcere ateniană-l ascultă
pe multvorbărețul îndrăgostitul Horațiu;
și, uluită, descoperă nebănuitele lumi ale Frumosului
în pasiunea marelui italian.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment intim în care Horațiu, un tânăr italian, își mărturisește iubirea unei femei într-o atmosferă senzuală. Ea este captivată de pasiunea și frumusețea cuvintelor lui, descoperind noi orizonturi ale emoției.