Cezar Ivanescu – Efebul de la Maraton

Frumos am fost precumefebul de la Marathonși meșterii Atenei bătură o medaliede aur, să rămână chipul meude-a pururi tânăr și strălucitor!Acuma sunt bătrân șimi-am pierdut și toată strălucireași orice bețivan mă-njurăîn porturi, prin tavernele Atenei;ce mai contează acest zombi,sufletul meu e-nmormântat acoloîn Glorie: frumos efeb mortsingur înfruntând întreagăo oștire de barbari!

Giorgios Seferis – Euripide – Fiul Atenei

A-mbătrânit între incendiul Ateneiși stâncile de marmoră din Sicilia.Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurilefăurite de valurile mării.Vedea în forța oamenilor o plasățesută de zei, în care ne prindem noi înșine.Și-a vrut să rupă plasa.Era ursuz și avea prieteni puțini;dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.

Homer – Odiseea/Cartea I (2)

Iar eu voi coborî-ntr-această vremeÎn Itaca, s-aprind pe TelemacȘi-n inimă să-i pui curaj să chemeLa sfat pe-ahei; și-apoi pe cei ce-i facAtâta jaf și fără de-a se teme,Tăindu-i boi și oi și ce-au pe plac,Pe prinți de-acum de scurt să mi-i apuce!Și-n Pilos și-n Micene mi-l voi duceSă afle vești ce face-al său părinteȘi-un nume … Citește mai mult

Homer – Odiseea / Cartea VI

Nausica.Pe când deci Odiseu subt uriașulMorman de foi dormea acum trudit,Atene-n ăst răstimp mergea-n orașulVestiților feaci ce au locuitHiperia mai de mult și-aveau locașulAproape de ciclopi, popor cumplit,Ce-i tot năpăstuia cu pustiire,Fiind și neam mai mult și rău din fine.De-aceea Navsitou îi și mutaseDeparte de-acești răi; și-acum ei suntÎn Scheria-n care-oraș le ridicaseȘi templu le-a … Citește mai mult

Homer – Odiseea/Cartea III (1)

În Pilos.Pe larga boltă-ncet urca ieșitulDin mândra baltă, soarele-arzător,Ducând lumină sfântă-n strălucitulOlimp de sus și jos la cei ce mor.Iar ei soseau la Pil, la-nalt ziditulOraș al lui Neleu, al cui poporDa jertfe lui Neptun zguduitorul,De negri boi, și-n mal ședea poporulÎn nouă hori, iar hora de cinci sute,Și-aveau de horă câte nouă boi;Și-așa mâncau … Citește mai mult

Homer – Odiseea / Cartea V

Calipso.Iar mândra Eos, cea de-alboare plină,lăsând pe soțul ei Titon în pat,ducea și-n cer și pe pământ lumină.Dar zeii ceilalți ședeau la sfat,și-n mijloc tatăl Zevs, cui i se-nchinăpământul-ntreg și cerul luminat.Și-Atena-n mijloc le vorbea de-Ulise,că-l ține nimfa prins, și deci le zise:„Părinte Zevs, și voi ce-n vecinicietrăiți în cer! De-acum așa m-aștept,că nici un … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Imn Lui Aristogiton și Harmodius

I.Încoronat cu mirt, voi ascunde spada,Ca acei campioni încărcați de bravură,Care fierul în tiran implantarăȘi Atenei libertate dădură. II.Eroi iubiți, sufletele voastre veșnic pribegescÎn insule ce numai fericire trădează;Unde aleșii de mult odihnesc,Unde Ahil, Diomed repauzează. III.Cu proaspăt mirt spada-mi înconjor,Cu Harmodius, credincios soliei,Care făcu pe altarul protectorLibății cu sângele Tiraniei. IV.Voi, ce-ați spălat dezonoarea … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Horațiu la Atena

În camera hetairei Lea,întins pe un pat somptuos, senzual,un tânăr cu iasmin în mână recită.Pe degete-i sclipesc inele cu pietre alese,pe umeri o mantie de albă mătase poartăcu broderii asiate.Limba lui este atică pură,dar un accent ușor în pronunțiel trădează că de la Tibru se trage, din Lațiu.Și-n vreme ce el iubirea-ți mărturisește,în tăcere ateniană-l … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Atena

Ea nu avea trup,ceea ce-i ținea loc de trupera asemenea unui corn de melc.Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolțit de săgeți,sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înfloritcu ghirlandele pletelor.N-ar fi putut să calce decât pe … Citește mai mult