Cu ce sa incep? Inca-s bântuit de regret
Incep incet incet sa nu mai stiu nici ce sa cred
E crunt, filamentu-i ars, si eu caut lumina
Imi scald eul in benzina
Ce sunt? O pata de vina
Ego arogant, uite ca-s in stare de crima
Acum arzi, jegule! Esti slab, imi inspiri mila…
E mucegai pe ziduri, sunt prins in ruina
Mană-i pe riduri, asta-i doar un alt vis de duzina…
Si-ncaperea asta devine parca tot mai mica
Ma apasa durerea, linistea-mi inspira frica
Si daca am ajuns pana aici, ma gandesc sa raman
S-ajung sa fiu devorat de ganduri p-acest taram
Si acum vad c-am distrus locul de la atata zbucium
Aici obisnuiam candva sa-mi gasesc loc de refugiu
Te ascultam, dar ne certam iar
Si dupa-mi ziceam
Ca-s efemer, ca un strop de apa prelins pe geam
O picatura in ocean, is gata sa dau in clocot
Ca din tot ce aveam acum, am ramas numai cu zgomot
Viata-i doar un raport subunitar, constat
Ce ciudat, ca primim mult mai putin decat am dat
O viata de pirat, n-am umblat vreun naufragiu
C-am viciul sa nu renunt, eu n-astept niciun omagiu
Ca piciu a-nvatat sa traga tare dintr-un stagiu
Incipit, si tot de mic am avut sticle ca un geamgiu…
E straniu!
Mi-a putrezit si corabia
Rugina mananca tihnit, si ancora, si sabia
Astea-s perspective
Flux de idei corozive
Nu ma vad in croaziere de lux, inspre Maldive…
Imi pierd mintile
Dispar toate fiintele
Cresc mizele
Cand se pronunta sentintele!
Si ajung sa pariez o viata de clipe fericite
Ca mai strang o viata, doar din clipele risipite..
M-am racit
Zi-mi tu: ce-i real, ce-i fictiv?
Ploua acid
Miristea arsa de anotimp
Timpule, ia zgomotul si ropotul, da-mi liniste!
Murmura grijile
Timpule, da-mi liniste… (X2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de regret și dezolare. Artistul reflectă asupra trecutului, asupra distrugerii personale și a pierderii speranței, căutând liniște într-un prezent zbuciumat.