Kabir – O, Prietene, Sălașul Acela E Fără Pereche

O, prietene, sălașul acela e fără pereche
Unde se află Iubitul meu, desăvârșit.
În locul acela nu există Fericire sau Nefericire
Adevăr sau Neadevăr
Nici Păcat sau Virtute
Nu există Zi sau Noapte, nici Lună sau Soare
Ci Strălucirea fără de Lumină.
Nu există Cunoaștere sau Meditație
Vreo Repetiție de mantra sau Înfrânări,
Nici predici din Vede sau din alte Scripturi.
A face, a nu face, a păstra, a lăsa
Toate astea sunt și ele pierdute în locul acesta.
Nu există acasă, nici exil, înăuntru sau afară
Micro și Macrocosmosul sunt inexistente
Cele cinci elemente constituent și cele trei tendințe
nu sunt nici ele aici
A fi martor sunetului primordial Shabd,
fără lovire, nici gând.
Nu există Rădăcină sau Floare, nici Ramură,
nici Sămânță
Roadele spânzură fără un arbore de împodobit.
Sunetul primordial OM, formula SOHAM
rostită deodată cu răsuflarea,
Aceasta, aceea – toate sunt absente,
răsuflarea însăși, necunoscută.
Spune Kabir: „Acolo unde se află Iubitul
nu este cu adevărat nimic.
Am ajuns să realizez asta,
Oricine îmi vede pecetea și însemnul
Își va împlini țelul eliberării. ”