Nu-i decât apă în iazurile sfinte.
Ştiu pentru că am înotat în ele.
Toţi zei sculptaţi în lemn şi în fildeş
Nu pot scoate un cuvânt
Ştiu, fiindcă i-am strigat.
Sfintele scripturi nu sunt decât cuvinte.
M-am uitat între coperţile lor într-o zi.
Kabir nu vorbeşte decât despre lucruri
Pe care le-a trăit. Dacă nu ai trăit un lucru,
Nu este adevărat.
(Poeme – XII)
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că adevărata cunoaștere și înțelegere spirituală nu provin din dogme sau idoli, ci din experiența directă. Versurile sugerează că experiența personală este mai valoroasă decât învățăturile tradiționale sau figurile religioase.