N-ai auzit melodia pe care o cântă
Muzica Necântată?
În mijlocul odăii harfa bucuriei răsună dulce și blând
– ce nevoie ai să ieși afară s-o auzi?
Dacă n-ai băut din nectarul Iubirii-Una, ce folos
chiar dacă te-ai curăța de toate petele?
Cadiul cercetează vorbele Coranului și-i învață pe alții:
dar dacă inima lui nu se îmbăiază în iubirea aceea,
la ce bun chiar dacă e învățător de oameni?
Yoghinul își vopsește veșmântul în roșu:
dar dacă nu știe nimic de culoarea aceea a iubirii,
la ce bun chiar dacă veșmântul îi e vopsit?
Kabir spune: „Fie că suntem în templu
sau pe cerdac, pe câmp sau în grădina de flori,
adevărat îți spun că în fiecare clipă
Domnul meu se desfată în mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că adevărata muzică și iubire divină se găsesc în interior, nu în ritualuri externe sau învățături formale. Subliniază importanța experienței personale și a conexiunii interioare cu divinitatea, mai presus de practicile religioase sau ascetice.