XVI Între cei doi poli, conștient și inconștient, acolo
și-a făcut mintea leagăn:
Acolo atârnă toate făpturile și toate lumile, și leagănul
acela nicicând nu-și încetează mișcarea
legănată.
Milioane de ființe sunt acolo; soarele și luna cu
drumurile lor sunt acolo:
Milioane de vârste se scurg și leagănul se leagănă
mereu.
Toate se dau huța! Cerul și pământul și aerul și
apa; și Domnul Însuși luând formă:
Și vederea acestei legănări a făcut din Kabir un
preaplecat slujitor.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura dintre conștient și inconștient, sugerând că mintea este un leagăn unde toate făpturile și lumile coexistă. Vederea acestei legănări universale îl face pe narator un slujitor umil, subliniind ideea de supunere și respect față de divinitate.