Flamura ascunsă e-nfiptă în templul ceresc;
Acolo coviltirul albastru împodobit cu luna şi
Încrustat cu nestemate strălucitoare stă întins.
Acolo străluceşte lumina soarelui şi a lunii:
Linişteşte-ţi mintea până la tăcere înaintea acelei splendori.
Kabir spune:
„Cel care a băut din nectarul acesta rătăceşte ca un nebun.”
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de iluminare spirituală și liniște interioară, sugerând o conexiune profundă cu divinitatea. Imaginea templului ceresc și a luminii strălucitoare simbolizează o realitate transcendentă, iar îndemnul la tăcere și liniștire a minții invită la contemplare și introspecție.