Am învățat limba sanscrită, așa că oamenii
Îmi spun că-s înțelept:
Dar ce folos din asta, când plutesc în voia soartei,
Ars de sete, pârjolit de arșița dorinței?
Degeaba porți pe cap povara aceasta de mândrie
Și deșertăciune.
Kabir spune: „Pune-o jos în colb și ieși degrabă
În întâmpinarea Iubitului. Spune-i pur și simplu:
Doamne.”
(Din vol.”Țes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează inutilitatea înțelepciunii dobândite dacă aceasta nu este însoțită de umilință și de o conexiune spirituală. Vorbitorul sugerează că adevărata împlinire se găsește în abandonarea mândriei și în căutarea iubirii divine.