Floricică floare dalbă
Suflă vântul în câmpie
Plânge pruncul în chindie
Lupul lacrima să-i soarbă.
Plânge pruncul, plânge, plânge
C-a rămas fără fârtaț
Sus în munții cei înalți
Lupului inima-i frânge
Crescut-a pruncu-n poiană
În pădure, lângă ea
Crescut-a un chip de dac
Dușmanul s-o ia la goană.
Frunză verde de urzică
Se-aude un glas cântând
Cântecul purtat de vânt
Dacului cel făr de frică.
Frunzuliță foi de viță
Timpul zboară ca și gândul
Frate e lupul cu dacul
Jos în vale pe uliță
Frunzuliță foi de dud
Colo-n vale lângă sat
Zânele le-a adăpat
Dacului cu chip de lup.
Frunzuliță foi de viță
Timpul zboară ca și gându
Frate e lupul cu dacul
Jos în vale pe uliță.
Frunzuliță foi de dud
Colo-n vale lângă sat
Zânele le-a adăpat
Dacului cu chip de lup
Floricică floare dalbă
Suflă vântul în câmpie
Plânge pruncul în chindie
Lupul lacrima să-i soarbă
Sensul versurilor
Piesa evocă un destin legat de natură și mitologie, unde un prunc crescut de lupi devine un dac puternic. Se explorează legătura simbolică dintre om, animal și spiritul ancestral.