Din groaznic vis bărbatul s-a trezit
În câmp deschis amenințat era
de iatagane. Barbă-și mângâia
crezând c-a fost rănit ori a murit.
De braț viteaz i-atârnă firul vieții.
Vrăjitorii se țes sub clar de lună.
Vrăjmașii nu-s în stare să-l răpună;
dar frigul, oboseala bătrâneții.
Pe visător hidalgo l-a visat
Cervantes, iar la rândul lui hidalgul
pe vajnic Don Quijote. Mereu altul
și-același este visul repetat.
Quijano doarme și visează: marea
roșită la Lepanto și-ncleștarea.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema visului și a identității, reflectând asupra legăturii dintre Alonso Quijano, Don Quijote și creatorul lor, Cervantes. Sugerează că visul și realitatea se întrepătrund, iar identitatea este fluidă și supusă transformării.