Costel Zăgan – Alt Incident în Noosferă
Ești ca Don Quijotetreaz numai în artăcine să strângă coteRoși, Doamne-iartă.COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Versuri corectate și adnotate
Ești ca Don Quijotetreaz numai în artăcine să strângă coteRoși, Doamne-iartă.COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?E, Doamne, lumea plină de cuminți,E plin pământul de martiri și sfințiAtinși de filoxera-nțelepciunii.Tăcută-i gloata de-nțelepți ca sfinxulÎn fața lumii și-a nemărginiriiȘi-ascultător de rânduiala firii,Cu un plăvan în jug trudește insul.Scâncesc cuminții-n chingile dureriiȘi, sângerând din răni adânci blândețe,Lângă neveste mor de bătrânețe,Necutezând să tragă spada vrerii.Bolește omenirea ca o juncăȘi … Citește mai mult
Din groaznic vis bărbatul s-a trezitÎn câmp deschis amenințat erade iatagane. Barbă-și mângâiacrezând c-a fost rănit ori a murit.De braț viteaz i-atârnă firul vieții.Vrăjitorii se țes sub clar de lună.Vrăjmașii nu-s în stare să-l răpună;dar frigul, oboseala bătrâneții.Pe visător hidalgo l-a visatCervantes, iar la rândul lui hidalgulpe vajnic Don Quijote. Mereu altulși-același este visul repetat.Quijano … Citește mai mult
Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?E, Doamne, lumea plină de cuminţi,E plin pământul de martiri şi sfinţiAtinşi de filoxera-nţelepciunii.Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxulÎn faţa lumii şi-a nemărginiriiŞi-ascultător de rânduiala firii,Cu un plăvan în jug trudeşte insul.Scâncesc cuminţii-n chingile dureriiŞi, sângerând din răni adânci blândeţe,Lângă neveste mor de bătrâneţe,Necutezând să tragă spada vrerii.Boleşte omenirea ca o juncăŞi … Citește mai mult
Bătrân și mânios și neputinciosvoia să străpungă oicărora le dădea strigândnumele dușmanilorDarmiop cum eraa străpuns oameni behăindcare îi atârnau greu în sulițăO moară de vânt văzu toate acesteași îi făcu semn cu disprețAtunci își spuse că distrugereanu poate fi ispășită decât prin distrugereEl promise solemn oilorsă le răzbune pe aripile moriiDar moara de vânt era … Citește mai mult
Fiți foarte atențicu acest manuscris.Fiți atenți cu litera T,cu înțelesu-i profund,cu fragila-i structură.Eu evoc un secol de aur,un instrument de tortură:între eroare și teroarestă subtila, suava literă T.Pe o cruce în formă de T,a fost răstignită Himera:NUESTRO SEÑORDON QUIJOTEEL CRISTO ESPAÑOL.
Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,nu-mi mai lipsește nimic.Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,voi porni singur la drum.Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,nu-mi mai lipsește nimic.Poate-mi va lipsi Rosinanta,dar nu-i nimic, voi merge pe jos.Și poate morile sale de vânt,dar … Citește mai mult
Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpățânare și tristețe, în vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțând un strigăt de triumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca și iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei. N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să … Citește mai mult
Fugă de cal vioi și ager mi-a fost viațaAm știut să cutreier lumea-ntreagăNumai o fată mi-a fost dragăȘi-am dormit până târziu dimineața. Calul bătrân s-a desfăcut în bucățiCe-or să fie mâini de viermi și de șoareci roaseDragostea mea: Iată învățătura ce nu e în cărțiStai lângă masă tăcută și coasă. Eu o să-ți spun ce … Citește mai mult
Mi-oi râcâi cu grijă rugina de pe zaleși-n pod găsi-voi sparta o chivără, m-auzi?I-oi drege buza știrbită la loc, din mucavași o voi ține-n brațe, timp lung cu ochii uzi.Mi-oi ascuți de-o piatră, cu gând-n lume, lanceași-o noapte aștepta-voi în friguri zorii, cândmi-oi săruta mărțoagă pios pe botu-i blândși voi porni alături cu soarele din … Citește mai mult