Un glonț pe mal de râu l-a nimerit
Învolburat, cu nume neștiut.
S-a prăbușit. Așa s-a petrecut
Din astă lume, așa i-a fost ursit.
Se leagănă de aur în văzduh
Un ram de pin. Pe chipul înghețat
Furnici stăruitoare s-au urcat.
Încremenește ceasul de năduh.
Din ziua-aceea multe s-au schimbat
Și am ajuns la ceas de pomenire
Prin glasul meu smerit, înfiorat,
Căci parte n-ai avut de jeluire.
N-ai candelă, n-ai piatră de mormânt.
E cinstea ta o palmă de pământ.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui soldat necunoscut, ucis pe câmpul de luptă. Subliniază lipsa unei pomeniri tradiționale, înlocuită de cinstea simplă a pământului.