Unde sunt oare? – ntreabă elegia
Acelor ce s-au dus, de parcă Ieri
Găsit-a loc cu magice puteri
De-a fi tot Azi și Încă: Veșnicia.
Și unde-o fi (repet) răufăcătorul
Ce-a-ntemeiat pe uliți buclucașe
De lut ori în cătune mărginașe
A șișurilor sectă, sfidătorul?.
Și unde-or fi acei care-au plecat,
Lăsând Cântării-o notă-n partitură
Și timpului un mit, și fără ură
Pasiune-ori interes s-au sfârtecat?.
Îi caut în agendă, în himera
De jar nestins, ce – pasăre firavă –
Ceva păstrează din viteaza pleavă
De prin Corrales și din Balvanera.
În ce obscure uliți ori hambar
De dincolo se-ascunse-n umbra deasă
A altei umbre pe atunci faimoasă
Murafia, din Palermo cuțitar?.
Și-acest fatal Iberra (să-i asculte
Preasfântul ruga) ce pe-un pod de lemn
Ucis-a pe-al său frate, cu însemn
De crime pe răboj ca el mai multe?.
Mitologia aceasta de pumnale
În al uitării colb se anulează.
Un cântec de eroi se degradează-n
Sordide știri de acte criminale.
Alt jar există – pasăre de foc –
Ce sub cenușă îi păstrează-ntregi;
Acolo-s mândrii cuțitari pribegi
Și-al lor tăcut pumnal ascuns în toc.
Un vis ostil ori poate-un vis ceresc
Ce-i timpul, în noroi i-a prăbușit,
Azi, dincolo de timp și-al lor sfârșit
Funest, ei, morți, într-un tangou trăiesc.
În muzică-i găsești: stăruitoare
Corzi aspre de chitară laborioasă,
Urzind într-o milongă furtunoasă
Și chef, și inocență, și sfidare.
La bâlci, prin față roata mi-a trecut
Cu cai și lei, și încă-aud ecouri
De Greco și Arolas în tangouri
Dansate pe trotuar. Eu le-am văzut.
Într-un moment ce azi stingher răzbate
Fără nainte, după, pe tăcute,
Și are gustul faptelor pierdute
În grea uitare și recuperate.
Acorduri fac vechi lucruri să răsară:
În fundul curții bolțile umbroase.
(Cartierul Sud cu ziduri suspicioase
Păstrează un pumnal și o chitară.).
Tangoul, o rafală-o nebunie,
Ani grei de fapte îi disprețuiește,
Iar omul – colb și timp – nu viețuiește
Atâta cât ușoara melodie.
Ce-i numai timp. Tangoul vag creează
Și ireal trecut ce-i totuși cert,
Un imposibil gând că zaci inert
Și-n luptă moartea ți-ai găsit, vitează.
Sensul versurilor
Piesa evocă un trecut mitic, populat de figuri legendare ale lumii tangoului, cu referire la cuțitari și povești dramatice. Tangoul devine un vehicul de nemurire pentru acești eroi ai trecutului, ale căror povești continuă să trăiască prin muzică.