De mic copil de-oglindă mă speriam,
Temându-mă alt chip să nu-mi arate
Ori o anostă mască ce ascunde
Ceva îngrozitor. Ori nu cumva
Tăcutul timp ce-adastă în oglindă,
Ieșit din matcă, să inunde malul
Închipuirii mele și să scoată
Tot felul de dihănii din adâncuri.
(N-am spus la nimeni, căci eram sfios.)
Acum mă tem ca nu cumva oglinda
Adevăratul chip să mi-arate,
De umbre răvășit și de păcate.
Speriatu-mi suflet Domnul doar îl știe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de a se confrunta cu adevărata identitate, ascunsă sub măști și umbre. Naratorul se teme deopotrivă de imaginea distorsionată din copilărie și de revelația unui sine corupt de păcate, căutând alinare doar în credință.