Dan Botta – Oglindă
Oglindă, lăcrimat cristal,Ce ape moi în tine curg,Spre golful crinului de bal:Atentul măștilor amurg?
Versuri corectate și adnotate
Oglindă, lăcrimat cristal,Ce ape moi în tine curg,Spre golful crinului de bal:Atentul măștilor amurg?
Am o oglindă și mă jocCu razele ce le răsfrâng,Mutându-le din loc în loc,Le risipesc și iar le strâng.Le-adun cu drag ca un avar,Și-ades în sufletele voastreCând e mai noapte, ca un farMi-arunc luminile albastre.Vă-ntind o punte de scăpareDeasupra negrelor genuni,Și raza mea strălucitoareE făcătoare de minuni.Mi-o plimb pe-atâtea fețe pale,Când cu oglinda mea mă … Citește mai mult
NOSFE (p1):Pleoapele de plumb, orele nu mai ajung…Câteodată simt că vreau să fac mai multCă oamenii nu sunt ca oglinzileNu te văd cum te vezi tu, dar tu nu-ți pierde viseleSe spune că acolo unde e apă există viațăEu mă simt ca-n ocean, dar inima e de gheațăDe mic m-am lovit de obstacole, mama zicea: … Citește mai mult
De mic copil de-oglindă mă speriam,Temându-mă alt chip să nu-mi arateOri o anostă mască ce ascundeCeva îngrozitor. Ori nu cumvaTăcutul timp ce-adastă în oglindă,Ieșit din matcă, să inunde malulÎnchipuirii mele și să scoatăTot felul de dihănii din adâncuri.(N-am spus la nimeni, căci eram sfios.)Acum mă tem ca nu cumva oglindaAdevăratul chip să mi-arate,De umbre răvășit … Citește mai mult
Pătruns-au zorii. Oglinda se desfaceȘi adevărul vrea o nouă zare.Fără-a-și trăda, laș, punctul de plecareCe-i vechi se-ndepărtează lin, în pace.Și-astfel, latentă confruntare-n mit,Mai pure încă formele se-avântă.Măsura lor e grație ce cântă,Esențele-n reflexe se transmit.Un material ușor și foarte purSe izolează mândru și precis.Exactitatea prinde nou contur.Spre seară umbre grele se coborAcumulând odihnă, și deschisRămâne … Citește mai mult
Oglinzile.Am citit altădată, nu mai știu în ce carte,Că într-o țară mare, de aici nu departe,Plăcuta frumusețe trecea de urâciune:Câți se-ntâmpla s-o aibă se socotea slutiți;Iar frumoși de minuneSe socotea aceia ce era mai pociti.Oglinzi ca să se vază nu se află în țară,Și era poprit lucru să s-aducă d-afară,Așa fiestecineSocotea despre sineCeea ce auzea,Căci … Citește mai mult
Prin goale-odăi eu mă vedeam trecând,– Stele dansau pe albastru fond smintiteȘi câini urlau pe câmpuri adormiteȘi-n vârfuri föhnul răscolea flămând.Dar brusc: tăcere! Din gâtlejul meuMari fierbințeli scot flori otrăvitoare,Din crengi, ca sângele, pal sclipitoareTot cade rouă, ca din răni, mereu.Din golu-oglinzii-nșelător se-aratăÎncet un chip din groază-ntunecată:E Cain! parcă deslușit puțin.Lin draperia freamătă când, iatăCa-n … Citește mai mult
Azi am să-ncrestez în grindă –Jos din cui acum, oglinda!Mama-i dusă-n sat! Cu dorulAzi e singur puișorul,Și-am închis ușa la tindăCu zăvorul. Iată-mă! Tot eu cea veche!Ochii? Hai, ce mai pereche!Și ce cap frumos răsare!Nu-i al meu? Al meu e oare?Dar al cui! Și la urecheUite-o floare. Asta-s eu! Și sunt voinică!Cine-a zis că eu … Citește mai mult
Când Narcis a murit, iazul plăcerii sale se preschimbă dintr-un potir de ape dulciîntr-un potir de lacrimi sărate, şi Oreadele veniră plângând prin codrii, pentru a-i puteacânta iazului şi a-l mângâia.Şi când văzură că iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci într-un potir delacrimi sărate, ele îşi despletiră cozile părului şi se jeliră iazului … Citește mai mult
DOI FRAȚI.O zi din celelalte-n săptămână,Scot ciutura mea plină din fântânăPe cumpăna grădinii. Mereu ca-ntâia oară,Ea se înalță și coboară.Mă uit în undă chipul să-mi cuprindă,Că n-am, în câmp, la sapă, o altfel de oglindă.Dar ieri venind și boul, dintr-însa să se-adape,Ne-am oglindit alături în tremurul de ape.Joian mi-e frate galeș, iubit, în arătură.În ciutură … Citește mai mult