Versuri corectate și adnotate
Mă tem că nici popor n-ajungeSă învingă șleahta de tâlhari,Precum haiducii, pe cai mari…Și care pot pe neam înfrânge! Mă tem c-am pe-undeva, înăuntru-În ce-i istoria trecută-O rădăcină-nfipt-neruptă…Într-un vampir, la neam, lăuntru… Mă tem și de-alde ce-s pe stradă,Că nu le știu hidosul gând,Nu-i știu pe ce orgii-s stândȘi, când pot răbufni-n paradă!? Mă tem, … Citește mai mult
Unor copiiLe e frică noapteaChiar dacăNu e nimic.Ei își imagineazăTot felul de monștriȘi stau lângă mamele lor.Unor copiiLe e frică noapteaChiar dacăNu e nimic.Nu trebuie să-ți fie fricăPentru că nu e ceva de teamăDar mai bine stai în casăDacă tu vrei.Într-o noapteEu m-am speriatPentru că amvăzut ceva groaznic.
De mic copil de-oglindă mă speriam,Temându-mă alt chip să nu-mi arateOri o anostă mască ce ascundeCeva îngrozitor. Ori nu cumvaTăcutul timp ce-adastă în oglindă,Ieșit din matcă, să inunde malulÎnchipuirii mele și să scoatăTot felul de dihănii din adâncuri.(N-am spus la nimeni, căci eram sfios.)Acum mă tem ca nu cumva oglindaAdevăratul chip să mi-arate,De umbre răvășit … Citește mai mult
Mă tem de-un Om zgârcit la VorbăMă tem de Taciturn –Întrec un Vorbăreț – și cuFlecarul mă descurc –.Cu cel ce-și drămuiește vorbaCând Restul dă ce are –Sunt mai precaută și-l bănuiCă e de-un Rang mai Mare –.
Mi-e teamă de Cel ce vorbește puțin –Mi-e teamă de Omul Tăcut –Pe Vorbăreț – pot chiar să-l întrec –Mă întrețin oricând c-un Limbut -.De cel ce drămuiește VorbaCând Alții – vorbe risipesc –Mi-e teamă – și-s prevăzătoareEste un Om Ales
Să spun că nu am teamăNu ar fi adevărat.Mi-e frică de boală, de umilință.Ca fiecare, am visurile mele.Dar am învățat să le ascund,Pentru a mă protejaDe împlinire: toată fericireaAtrage furia Ursitoarelor.Sunt surori, sălbatice…În cele din urmăNu au emoție, ci invidie.
Nu fi, neică, supăratCă nu am venit aseară,Vreau să ne vedem mai rarCă vecinii mă aflară,Nu sta-n casă, nu oftaCă mâine seară-o să vin,Totul trebui’ cumpătatAltfel, nană, o pățim.Inima dacă ar vreaSă stai numai lângă mine,Pune-i lacăt, n-o lăsa,Că mă pândesc trei vecine,Tu, neicuță, n-ai habarVrei să mă iubești pe mine,Dar eu, neică, sunt pățităȘi … Citește mai mult
Te văd la geam, cu mâna ridicată,de parcă te și temi de ce mă tem,să nu cumva să vină un blestemsă nu mă pot întoarce niciodată.(Meserie mizerabilă sufletul, 2000)
Ferească Dumnezeu să cadÎntr-un stil anost şi fadSă mă-mpotmolesc în vadCu un Venus retrograd!Ferească Dumnezeu să morÎnainte să-nfiorMuza unui scriitorCu un vers nemuritor!Ferească Dumnezeu s-ajungScâncet de cerşit prelungSă nu pot nicicum s-alungTristeţea din suflet ciung!Ferească Dumnezeu să fiuPiatră seacă în pustiuOrb pe viaţă în sicriuŞi la inimă târziu!
Clopotnițase leagănăodată cu clopotul.Și te-am luat în brațeca pe-o armură,mi-am luat coifulși inima de la rastel.Prea tare fug.Mă temcă am luat din greșealăinima unuia mai curajos.