În dimineața asta
plutește-n aer nemaintâlnitul parfum
al trandafirilor din Paradis.
Pe malul Eufratului
Adam descoperă răcoarea apei.
O ploaie de aur cade din cer;
este iubirea lui Zeus.
Sare din mare un pește
și un bărbat din Agrigento își va aminti
că a fost acest pește.
În peștera ce se va numi Altamira,
o mână fără chip trasează curba
unei spinări de bizon.
Mângâie lenta mână a lui Vergiliu
mătasea pe care a adus-o
din țara Împăratului Galben
caravanele și corăbiile.
Prima privighetoare cântă în Ungaria.
Iisus vede pe fața monedei chipul Cezarului.
Pitagora dezvăluie grecilor
că forma timpului este cercul.
Într-o insulă din Ocean
ogarii de argint urmăresc cerbii de aur.
Pe o nicovală se făurește spada
ce-i va fi credincioasă lui Sigurd.
Whitman cântă în Manhatan.
Homer se naște în șapte cetăți.
O fecioară a izbutit să prindă licornul alb.
Întreg trecutul se întoarce ca un val,
și aceste lucruri vechi se-ntoarnă
fiindcă te-a sărutat o femeie.
Sensul versurilor
Piesa este o celebrare a istoriei și a mitologiei, sugerând că momentele și figurile importante din trecut sunt reînviate prin actul simplu al iubirii. Sărutul unei femei devine un catalizator pentru a retrăi întregul trecut.