Muzică japoneză. Din clepsidră
Picură-ncet bobițele de miere
Și aur invizibil, ce cu timpul
Reiau povestea binecunoscută,
Fragilă și eternă, misterioasă.
Mă tem că-i cea din urmă picătură
Ce cade. Sunt trecutul ce se-ntoarce.
Din care templu, ori din ce grădină
Înmiresmată de pe-un plai de munte?
Din ce priveghi pe-un țărm necunoscut,
Din ce pudoare a melancoliei,
Din ce pierdută seară regăsită
Ajung la mine, cu al lor întreg
Și tainic viitor? Nu știu. Dar astă
Cântare eu sunt. Vreau să fiu. Și cânt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a modului în care muzica ne aduce amintiri și emoții din trecut. Vorbitorul se identifică cu cântecul, dorind să devină parte a acestei eternități muzicale.