Biblioteca din Almagro Sur.
I-am cunoscut rutina și plictisul
și-a cărților clasificare minuțioasă,
în ordinea, firește, zecimală.
Atunci speranța mi-ai încredințat
de-a scrie un poem care-ar urma
strofă cu strofă și chiar vers cu vers
proporțiile, planul și structura
celebrei catedrale de la Chartres
(pe care n-o văzuseși niciodată),
astfel încât să corespundă-altarul
și naosul și turlele și tinda.
Acuma, Schiavo, nu mai ești în viață.
Din cer privești pesemne cu blândețe,
zâmbind, impunătoarea catedrală
din piatră și te uiți și la cealaltă,
la-nchipuita catedrală tipografică.
Acuma știi că amândouă sunt,
cea înălțată de mai multe generații,
precum și cea de umbra ta-nălțată,
vremelnice și muritoare copii
de tainic arhetip nepieritor.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea a două catedrale: una fizică, construită de generații, și una metaforică, un poem inspirat de aceasta. Ambele sunt văzute ca reprezentări temporare ale unui arhetip etern, subliniind efemeritatea creațiilor umane în fața conceptelor atemporale.