Să stai doar tu visând… Dacă deodată
Speranța mea te-ar prinde-n ochi-i iar!
Pe unde cad mereu? O primăvară
În jur își risipește-mbelșugată.
Aroma, și-n cădere-o pierd. Și iată
Se năpustește-atât de solitară – Chiar noaptea e aici, vibrând afară – Dorința-n gravitate-abandonată.
Dar tot acest năduf în gol mereu
Se va slei. Năluci se vor abate
Prinzând elanu-n care mă constrâng.
Să-ți umplu-absența cu delirul meu.
O, nu mă părăsi tu, realitate,
Pentru-a visa mai bine-un vis adânc!
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre vis și realitate, exprimând o dorință puternică de evadare în visare, dar și teama de a pierde contactul cu realitatea. Vorbitorul se simte constrâns și încearcă să umple un gol interior prin visare, dar imploră realitatea să nu-l părăsească.