John Berryman – 384

Placa se lasă-ntr-o parte, fără flori, ziua-i aproape dusă,
stau pe mormântul tatălui meu cu mânie,
deseori, deseori şi înainte
am mai făcut pelerinajul ăsta crâncen la unul
care nu mă poate vizita, care şi-a rupt pagina
cu totul: mă întorc pentru mai mult,.
scuip pe mormântul bancherului ăstuia groaznic
care şi-a făcut inima ferfeniţă în zori de zi în Florida
O ho uf uf
Când va veni indiferenţa, gem & delirez
aş vrea să râcâi până ajung dedesubt
departe dedesubt sub iarbă.
şi să deschid sicriul cu toporul ha să văd
doar cum se descurcă cu ce a căutat aşa de tare
o să sfâşiem
hainele putrede de îngropăciune ha & atunci Henry
o să ridice toporul încă o dată, ultima lui carte,
şi o să-l lase să cadă peste cauză.

Sensul versurilor

Piesa exprimă furia și durerea profundă a naratorului față de moartea tatălui său și față de un bancher pe care îl consideră responsabil pentru suferința sa. Naratorul își dorește răzbunare și exprimă un sentiment puternic de pierdere și disperare.

Lasă un comentariu