John Berryman – 384
Placa se lasă-ntr-o parte, fără flori, ziua-i aproape dusă,stau pe mormântul tatălui meu cu mânie,deseori, deseori şi înainteam mai făcut pelerinajul ăsta crâncen la unulcare nu mă poate vizita, care şi-a rupt paginacu totul: mă întorc pentru mai mult,.scuip pe mormântul bancherului ăstuia groazniccare şi-a făcut inima ferfeniţă în zori de zi în FloridaO ho … Citește mai mult