Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul.
Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie.
Vai de tabla sărmana, când lovituri nemiloase
Cad la-ntâmplare și-n veci nu se mai gată căldarea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o societate inegală, unde conducătorul (ciocanul) asuprește poporul (tabla). Metaforele puternice evidențiază suferința și lipsa de speranță a celor asupriți.