Daniel Vişan-Dimitriu – Ochii Tăi
Se odihneau pe-o pajiște-nflorităȘi-i sorbeau culoarea, ochii tăi,În primăvara-n care, fericită,Mă însoțeai pe ale vieții căi.Îți devenea privirea o visareCe cuprindea tărâmul meu de visÎn care îmi doream cu-nfrigurareSă fii ce-n cartea vieții mi s-a scris.Și-ai fost, și mi-ai rămas, cu ochii-aceiaȘi cu mireasma florilor de mai,Iubirea nesfârșită și femeiaCe-mi însoțește-al zilelor alai.În zile tot … Citește mai mult