Johann Wolfgang Von Goethe – Stea Înclinată cu Sfială

Stea-nclinată cu sfială,
Lumânare albă, crin,
Arde-n roșie beteală
Harul, când e har divin.
Timpuriile narcise
În grădină stau, în rând;
Cei buni afle c-astea-s scrise
Când în șir stau, așteptând.

Sensul versurilor

Piesa descrie un moment de grație divină și așteptare senină. Imaginile naturii și luminii se împletesc cu sentimentul de sacru și revelație.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu