Cugetul, în bucurie,
Năzuit-a, cu ardoare,
Să descopere, să știe
Ce-i natura, creatoare.
Veșnic una-n fiecare
Ea se-arată înmiit;
Mare-i mic și mic e mare,
Totu-n felul său croit.
Pururi alta, și tenace,
Și departe, și-mbinat,
Plăsmuiește și reface –
Spre uimire sunt chemat!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura creatoare și invitația la uimire în fața complexității și frumuseții ei. Este o reflecție asupra rolului cugetului în descoperirea și înțelegerea lumii.