În râu, pe prundiș, cât de limpede pare
Că-s prins de-un val în a lui legănare.
Apasă ca taurul-n piept tânjitor,
Dar simt – de curent ușurința i-e dusă;
Un alt val mă mângâie, stăruitor,
Și simt că-n schimbare-i plăcere nespusă.
O, tinere, fii înțelept – nu deplânge
Frumoasele clipe-ale vieții nătânge;
Când cu ușurință te uită o fată,
Recheam-o, căci timpul trecut săruta-va,
Tot dulce, pe-a doua, pe sâni, cum odată
Abia sărutat-a pe-ntâia, suava.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a sentimentelor și a relațiilor, folosind metafora unui râu și a valurilor. Sugerează acceptarea schimbării și găsirea plăcerii în nestatornicie, amintind de trecerea timpului și de ciclicitatea experiențelor amoroase.