Când molimi bântuie cu-nverșunare,
Cuminte e să fugi prevăzător;
Și eu am șovăit de multe ori,
Dar n-am dat altor gânduri ascultare.
Deși iubirea adesea-ndestulare
Mi-a dat, mi-e totuși joc îmbietor;
Așa-mi fu și al „lăcrimaților”
Romantici cu urzeli de rime rare.
Înfumuratul plata și-o primește,
Căci torța Eriniilor își aprind
Și-l fugăresc cu-a șerpilor vâlvoare.
Eu râsul lor de-aud cum hohotește,
Din meditare tot nu mă desprind,
Mă smulge doar a dragostei ardoare.
Sensul versurilor
The poem reflects on love, revenge, and contemplation. The speaker acknowledges the allure of love but also recognizes the inevitable consequences of arrogance, as the Furies pursue the proud. Despite the chaos, the speaker finds solace only in the passion of love.