Johann Wolfgang Von Goethe – Demon – Străvechi Cuvinte Orfice

Ca-n ziua, când, născându-te, senineSaluturi soarelui roteau planeții,Curând treptat s-a împlinit în sineFiința ta prin legea dată-a vieții.Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine,Așa o spun sibilele, profeții.Nici timp, nici forță nu slăbesc sub boltăTiparu-adânc, ce fraged se dezvoltă.

Johann Wolfgang Von Goethe – Accidentalul – Străvechi Cuvinte Orfice

Rigid hotar, dar dulce-l ocoleșteCeva fugar, ce-n noi, cu noi se-agită:Nu singur ești, te modelezi obștește,Iar fapta ta pe-a celorlalți imită;În viață când se stinge, când lucește,Un joc e, și la fel e cântărită.Plin, cercul vârstei pașnic se destinde,Dar lampa-așteaptă flacăra, ce-aprinde.

Johann Wolfgang Von Goethe – Necesitate – Străvechi Cuvinte Orfice

Și iată, iarăși e cum scrie-n stele:Condiții, legi, voința, chiar tenace,O vrere-i doar, sub obligații grele,Iar bunul plac în fața vrerii tace;Multe iubim, dar renunțăm la ele,Din dor și chef cerința sclavi își face.Părem, doar, liberi; anii iau aminteCă suntem mai constrânși ca înainte.