Primește acest gaj pe care
Chiar mâna mea a fost în stare,
Cu liniar și cu compas,
Să ți-l dedice într-un ceas
Când cu vigoare, nu alene,
Simțea îndemn pentru desene.
Bătrâne, pe genunchi s-o ții
La niscai ceas de îndoială,
Și semn al vechii simpatii
Ți-o fi o desenată coală.
Să-ți dea Domnul un chircit cartof
De fiece pantof.
Să recunoști în orice lucru vii dureri
Și bucurii, și tihnă, și puteri;
Să simți cum cerul laolaltă leagă,
Cu trăinicie, lumea noastră-ntreagă;
Și-atunci vei fi desenator și colorist
Și al ținutei și-al expresiei maestru-artist.
Sensul versurilor
Piesa este o dedicație către cineva numit Merck, oferindu-i un gaj simbolic legat de artă și creație. Îl îndeamnă să găsească bucurie și durere în toate lucrurile și să recunoască legătura dintre cer și pământ, devenind astfel un artist desăvârșit.