În fața mea, cu-o mapă și hârtie,
Mă și gândeam la ce-am să-i scriu îndată
Spre-a-i face ei, iubitei, bucurie,
Și mie, -n timp ce doarme lumea toată.
Dar vorbele nu se-ndemnau să vie,
Și pana-n orice fleac stătea-nglodată.
Fata, venind vioaie cu bucate,
Mă salută cu multă demnitate.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul în care naratorul încearcă să scrie un mesaj frumos pentru iubita sa, dar se confruntă cu blocajul scriitorului. Apariția neașteptată a iubitei îl salută cu demnitate.