Johann Wolfgang Von Goethe – Jurnalul V

În fața mea, cu-o mapă și hârtie,Mă și gândeam la ce-am să-i scriu îndatăSpre-a-i face ei, iubitei, bucurie,Și mie, -n timp ce doarme lumea toată.Dar vorbele nu se-ndemnau să vie,Și pana-n orice fleac stătea-nglodată.Fata, venind vioaie cu bucate,Mă salută cu multă demnitate.