Iubito, hai, turbanu-mi înfășoară!
De tine pus, frumos e-acest turban.
Mai chipeș nu arată, bunăoară,
Pe tron Abbas, măritul crai persan.
Turbanu-i panglica învălurită
Ce-i fâlfâia pe cap lui Machedon,
Podoaba mult plăcută, îndrăgită
De toți ce-au stăpânit un tron.
Turban până și domnul nostru poartă,
Coroană zis. Un nume bun, fălos.
Stau perle, pietre scumpe-n ochi să-ți ardă;
Dar muselina-i nume mai frumos.
Pe asta, argintie și curată,
În jurul frunții tu mi-o fă inel.
Mărire ce-i? îmi vine ca turnată!
Când mă privești, mărit sunt eu, ca El!
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste și admirație, folosind turbanul ca simbol al frumuseții și al puterii. Persoana iubită are puterea de a-l face să se simtă măreț și important.