Din ochii tăi în ochii-mi o privire,
Din gura ta pe-a mea o sărutare –
Cine, ca mine, asemenea veste are
Mai caută-n altă parte fericire?.
De-ai mei străină, ție-n depărtare,
Mereu în cerc se-nvârte-a mea gândire,
Mereu spre ora-aceea de iubire,
Unică: și-atunci plâng fără încetare.
Din nou curg lacrimi mari pe nesimțite,
Iubirea lui, îmi zic, spre mine-aleargă,
N-ar trebui să fug în zarea largă.
S-ascult deci vântul cât de-ndrăgostit e;
Unic noroc voința ta îmi este,
Îndurătoare mie; dă-mi o veste
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzată de o iubire pierdută sau inaccesibilă. Naratorul oscilează între amintirea momentelor de fericire și realitatea dureroasă a absenței, căutând alinare în speranța unei vești.