Citate.
Eu n-aș sta în tovărășia lui!
Cum se apropie, pe loc
De toate parcă-și bate joc,
Și pare mânios;
Îl vezi că de nimic nu-i bucuros;
Pe frunte parcă scris i-ar fi,
În veci să nu poată iubi.
La brațul tău ce bine-mi e,
Dar cum îl văd, mă-nneacă, mor.
Patrunde-n plină viață omenească!
Toți o trăiesc, dar o pricep câțiva.
E sură, dragă, orice teorie,
Și-i verde pomul de-aur al vieții.
Cum vreau și cum ard,
Să-l pot săruta,
Să mor sub sărutul
Și patima sa!
Cinste să dăm cui se cuvine!
În frunte doamna Baubo vine!
Un zdravăn porc, ba chiar purcea,
Hai toată ceata după ea.
Bătrâna Baubo ne sosește,
Pe-o scroafă dânsa călărește.
Cum lipitori din dosu-i s-ospătează.
Sensul versurilor
Fragmentul explorează contrastele dintre teorie și experiența vieții, dorința intensă și inevitabilitatea morții. Personajele reflectă asupra efemerității bucuriei și asupra greutății existenței, culminând cu o scenă grotescă și satirică.