Vreau tot, să știu că tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost, ce este și va fi
Să mi se-nșire-n față, zi cu zi,
Enigmele de-acum și din trecut.
Vreau Sfinxul să-și dezlege-al lui secret
Gioconda să-mi explice-al ei surâs
Să aflu tot ce-a fost în paradis
Cu Eva și Adam să stau la tabiet
Vreau soare, apă, tunete și ploi
Dar și verdeață, dune ca și stânci
Să urc cu greu, pe coate și pe brânci,
Să am și nestemate-alături de noroi
Atunci, poate atunci, voi înțelege viața
Misterul ce se naște ne-ncetat
În ce e pur, curat sau întinat
În zile luminoase sau când se lasă ceața
Și când nu va mai fi în fața-mi vreun mister
O voi porni, agale, cântind ușor, spre cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a cunoaște totul, de a înțelege misterele vieții și de a descoperi sensul existenței. Călătoria spre cunoaștere este văzută ca un drum anevoios, dar necesar pentru a atinge o înțelegere superioară.