Ești tu cel care are ochii negri strălucinzi,
cel care face-n depozitul de vieți dreptate,
și plânge pentru suflete ce ajung la Dumnezeu,
ești tu cel ce desparte ape.
Ai fost un înger în fericire și-ai decăzut,
un răzvrătit în brațele regelui Bine,
din argintul cerului în umbră ai căzut
și-n moarte suflete ai luat cu tine.
Acum și tu ești rege în ținutul morții
și arzi urmași ai mâncătorului de mere,
te regăsești în paznicul din fața porții
ce-n clinchetele lumii a adus tăcere.
Ești tu cel care are coarne-ncovoiate
și-n arșiță ai ultimul cuvânt,
te joci cu soarta lumii și visele spurcate,
ești tu ce naște haos în inimi pe pământ.
Te ascunzi în universul unui triunghi de ură
ca să-ți ascuți tăișul și nepătrunsul fler,
plângând îți faci curaj la coaja mărului nepura
să poți mușca și tu, mărite Lucifer!
Sensul versurilor
Piesa descrie căderea lui Lucifer, transformarea sa într-un rege al morții și rolul său de aducător de haos. Explorează teme precum decăderea, răzvrătirea și impactul alegerilor asupra destinului.