Și păduri, dar și iarbă, și grâne, și flori,
Și noroi și splendori și văzduhul ceresc.
Va veni timpul, când Domnul întreba-va pe fiul rătăcitor:
“Fericit ai fost, oare, în trai pământesc? ”
Și-o să uit despre tot și îmi voi aminti
Drumuri vechi de câmpii între iarbă și grâu, ce le știu,
Și necontenit plângând să-i răspund nu voi mai reuși,
Spre genunchii iertării căzând milostiv ca un fiu.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de regret și dorința de iertare în fața divinității. Naratorul anticipează momentul judecății și realizează că fericirea pământească este trecătoare, tânjind după iertare și reîntoarcerea la o stare de grație.