Pe cât mai caldă-i ziua, scade-n părți
Amurgul respirat de-o depărtare
Și vesel îmi era în dimineți
S-alerg aceste-mpărății solare!
E-n luciu peste arșii bolovani,
Nisipul ca de aur. Sub copaci,
Abia îmi amintesc: Am zece ani
Și dintr-odată pruncia-mi spune: “Taci”.
Înmărmurită, steaua de pe bolți
E parcă dintr-un soare regăsită!
Și-mi pare, că nu pomii amiros,
Ci uscățimea soarelui palpită.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, concentrându-se pe zilele calde de vară și pe sentimentul de libertate și bucurie. Naratorul își amintește cu drag de acea perioadă, simțind o conexiune profundă cu natura și cu propria inocență.